Cea mai bună REȚETĂ de MUCENICI. De ce spun românii în acestă zi „Ieşi, căldură, din pământ”

Cea mai bună REȚETĂ de MUCENICI. De ce spun românii în acestă zi „Ieşi, căldură, din pământ”

445
Comentariile sunt închise pentru Cea mai bună REȚETĂ de MUCENICI. De ce spun românii în acestă zi „Ieşi, căldură, din pământ”

La 9 martie sunt pomeniți în calendarul ortodox Sfinții 40 de mucenici din Sevastia, martirizaţi în Capadochia în timpul împăratului roman Licinius. Sărbătoarea mucenicilor marchează începutul anului agrar, un hotar între iarnă şi vară, între zilele reci specifice babei Dochia şi vremea plăcută din zilele Moşilor. Mulţi dintre credincioși aşteaptă cu mare nerăbdare această zi pentru a savura preparatele delicioase pregătite cu acestă ocazie. Vă propunem mai jos o rețetă extraordinarp de mucenici fierți.

Ingrediente pentru rețeta de mucenici fierți:

500 g mucenici copţi în casă (din aluat de pâine și apă) sau la pungă din comerț 3 l apă 500 g zahăr o linguriţă esenţă de vanilie coajă rasă de la o lămâie coajă rasă de la o portocală un baton scorţişoară o jumătate de linguriţă scorţişoară o jumătate de linguriţă sare 500 g nucă măcinată mărunt miere pentru servire.

Pentru început se pune apa la fiert alături de coaja de lămâie şi portocală, zahărul, batonul de scorţişoară, esenţa de vanilie şi sarea. Toată compoziția se lasă la fiert până se topeşte zahărul, apoi se strecoară coajă rasă de la lămâie și portocală. După care, apa se pune din nou la fiert și se adaugă mucenicii.

Este important să nu adăugați nuca în timp ce compoziția se fierbe, deoarece se va înnegri zeama. Mucenicii se lasă la fiert aproximativ 25-30 de minut, după care se iau de pe foc. La final se adaugă deasupra nuca măcinată și scorțișoară.

Mucenicii se pot servi atât calzi, cât și reci, iar la servire se adaugă în farfurie nucă măcinată, miere și scorțișoară după gust.

Sărbătoarea mucenicilor marchează începutul anului agrar, un hotar între iarnă şi vară, între zilele reci specifice babei Dochia şi vremea călduroasă din zilele Moşilor.

Mucenicii

Pentru aluatul din care se fac mucenicii este nevoie de 250 grame făină; 120 ml apă caldă şi sare.

Este indicat că în seară de 8 martie, să se face coca din care se modelează mucenicii. Mucenicii se fac şnururi lungi şi subţiri din coca, apoi se fac cerculeţe mici sau opturi. Mucenicii se lasă peste noapte la uscat, pe masă presărată cu făină. Peste mucenici se presară de asemenea făină.

În dimineaţă de 9 martie, mucenicii se trec prin sită, pentru că să cadă făină de pe ei, apoi se pun la fiert.

Legenda celor 40 de soldaţi creştini

Cei 40 de mucenici erau soldaţi creştini, aflaţi în slujba împăratului roman păgân Licinius. Trei dintre ei, Chirion, Candid şi Domnos erau foarte pricepuţi în studiul Scripturilor. Aflând despre credinţa lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Refuzând, au fost întemniţaţi timp de opt zile, bătuţi cu pietre şi ademeniţi cu daruri. Prin semne divine au fost însă întăriţi în dreapta credinţă. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei. Unul din cei 40 a cedat şi a ieşit din lac, dar a murit pe loc. I-a luat însă locul un alt soldat. În acea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheaţa s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogort asupra mucenicilor. În zori, au fost scoşi vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor şi au fost lăsaţi să-şi dea sufletele. Pentru a nu mai rămâne nimic din trupurile mucenicilor, ele au fost arse, iar oasele au fost aruncate într-un râu din apropiere. După trei zile, episcopul Petru din acea cetate a mers noaptea pe malul râului împreună cu alţi creştini şi au adunat de acolo toate oasele sfinţilor, căci erau luminoase, astfel încât puteau fi văzute şi în întuneric. Ele s-au păstrat până în ziua de astăzi, părticele din moaştele celor patruzeci de mucenici găsindu-se în multe locuri ale lumii şi chiar şi în ţara noastră, în câteva biserici, unde credincioşii ortodocşi li se închină cu evlavie.

Se fac previziuni meteorologice

Conform tradiţiei, zilele ce urmează ar trebui să fie zilele calde ale Moşilor, care durează până în 17 martie. Astăzi se mai păstrează tradiţia ca ogoarele şi grădinile să fie stropite cu agheasmă, simbolul sănătăţii şi prosperităţii. În ziua Sfinţilor Mucenici se face prognoza vremii până la sfârşitul anului. De secole, se spune că, dacă plouă în această zi, va ploua şi în ziua de Paşti. Însă, dacă tună în timpul zilei, este un semn bun: va urma o vară favorabilă culturilor, iar recoltele vor fi mai mari decât speră gospodarii. În schimb, dacă în ajunul sărbătorii este vreme rece şi îngheaţă pământul, în mod cert, va urma o toamnă lungă. În ziua Mucenicilor se mai împart câte 40 de nuci frumoase, în coajă, tinerilor căsătoriţi, pentru a avea o căsnicie frumoasă, iar membrii familiei să fie mereu sănătoşi. Pentru a avea spor la bani, bărbaţii mănâncă seminţe, iar unitatea de măsură este lingura: la un pahar de vin se consumă o lingură de semniţe de floarea -soarelui sau de dovleac. În ziua Sfinţilor Mucenici, cu excepţia bucatelor care se împart în memoria rudelor decedate, pentru bună-sporire în familie nu se dau bani cu împrumut.

Mucenicii se fac pentru pomenirea morților

Tradiţia de a prepara mucenici în familie se respectă în toate zonele ţării. Femeile pregătesc 40 de figurine din aluat, numite „sfinţişori sau mucenici”, în funcţie de zona geografică. Mucenicii împletiţi din aluat dospit au forma cifrei opt şi reprezintă simbolul echilibrului cosmic. „Mucenicii” pe care îi gătesc astăzi gospodinele sunt o ofrandă adusă sacrificiului întru credinţă a 40 de ostaşi creştini. Se mai numesc măcinici, sfinţişori sau bradoşi în unele colţuri ale ţării. În unele zone se prepară sub forma unor colăcei copţi în cuptor, în formă de opt sau de om, glazuraţi cu miere sau cu sirop de zahăr. Pentru că sfinţii martirizaţi au fost mai întâi aruncaţi în lac, mucenicii din aluat se prepară, în alte părţi ale ţării, ca o fiertură. Din aluat se fac opturi mici care se fierb ca pastele făinoase, într-un sirop. Mucenicii, fie ei fierţi sau copţi, se dau de pomană de sufletul morţilor. Copturile (în număr de 40, 44 sau mai mulţi) sunt sfinţite la biserică şi împărţite, uneori cu o lumânare aprinsă şi un pahar de vin, spre pomenirea strămoşilor.

„Ieşi, căldură, din pământ”

La români, sărbătoarea celor 40 de Sfinţi a dat naştere mai multor obiceiuri frumoase, creştine, dar şi precreştine, căci ziua celor patruzeci de mucenici este aproape de data echinocţiului de primăvară (pe stil vechi, se celebra în 19, 20 sau 21 martie, atunci când ziua este egală cu noaptea). Pentru ca să fie îmbelşugat anul agricol care a început, ţăranii au obiceiul să scoată afară plugul, peste care aruncă un ou, semn al rodirii. În multe sate ale ţării se adună în mijlocul curţii gunoiul din ogradă şi din casă, i se dă foc, iar tinerii sar peste el, ca să fie feriţi de rele şi de boli tot anul. Cenuşa este pe urmă presărată în jurul copacilor şi în grădină. În unele părţi ale Moldovei, şi mai ales ale Munteniei există obiceiul ca oamenii şi mai ales copiii să iasă în ziua celor 40 de Sfinţi şi să bată cu botele sau cu maiul în pământ ca să intre gerul şi să iasă căldura, zicînd: „Ieşi, căldură, din pământ / Intră tu, frig, în pământ!”. Imediat ce bat cu botele în pământ nu numai că încetează gerul, ci şi gheaţa începe să se topească şi să se ducă pe ape. În Bucovina, se obişnuieşte ca oamenii şi în special tinerii să bată câtă o mătanie pentru fiecare sfânt, sau, după cum spun unii, chiar câte 40 de mătănii pentru fiecare sfânt, şi aceasta pentru ca să dobândească mulţi ani, să fie sănătoşi în decursul anului şi, mai ales, pentru ca să afle bani ascunşi în pământ.

40 sau 44 de pahare cu băutură

Tot în Bucovina există obiceiul ca în ziua de 9 martie bărbaţii să meargă la pescuit. Cel ce va prinde patruzeci de peşti şi va reuşi să înghită unul viu va avea noroc tot anul la prins peşte. Tot din acest motiv se zice că în ziua celor 40 de Sfinţi e bine nu numai să prinzi, ci chiar să fierbi şi să mănânci 40 de peştişori sau chitici. Deseori, bărbaţii respectă obiceiul străvechi de a „bea” 40 de pahare de vin (chiar 44, după tradiţia geto-dacilor, care susţineau că au fost 44 de mucenici). Această tradiţie datează din moşi-strămoşi, când se credea că „porţia” de 40 sau de 44 de pahare cu vin simbolizează puterea şi vigoarea, pentru că vinul se transformă în timpul anului în sânge şi putere de muncă.

sursa: evz.ro

Facebook Comments