Cercetătorii de la Universitatea Tehnică din Atena au aflat că materialele de construcţie din mormânt datează din timpurile romane, sugerând că situl original a supravieţuit în ciuda distrugerii de acum 1.000 de ani.

De-a lungul istoriei, Biserica Sfântului Mormânt a suferit atacuri violente, incendii şi cutremure. A fost distrusă în totalitate în anul 1009 şi a fost reconstruită, ducând la ideea că ar putea fi locul în care a fost îngropat Iisus Hristos, aşa cum reiese dintr-o delegaţie trimisă de la Roma în urmă cu 17 secole, scrie National Geographic.

Cele mai noi rezultate confirmă că rămăşiţele unei peşteri din calcar din biserică sunt vestigiile mormântului localizat în antichitate de romani. Materialul a fost datat, determinându-se că există din anul 345 e.n. Conform relatărilor istorice, mormântul a fost descoperit de romani şi conservat în jurul anului 326.

Până acum, dovezile indicau o vârstă a mormântului de doar 1.000 de ani, în timpul Cruciadelor.

Deşi este imposibil să se precizeze că acesta ar fi mormântul lui Iisus din Nazaret, noile rezultate se potrivesc cu perioada domniei lui Constantin, primul împărat creştin al Romei.

O caracteristică a mormântului era un fel de pat, pe care, conform tradiţiei, a fost aşezat Hristos după crucifiere. Aceste nişe în perete erau comune pentru mormintele evreilor înstăriţi din secolul I e.n.

La mijlocul secolului al XVI-lea a fost pus un placaj de marmură care acoperă „patul”.

Atunci când mormântul a fost deschis în 2016, savanţii au fost surprinşi să găsească în spatele acestui placaj o placă mai veche de marmură pe care era inscripţionată o cruce. Unii cercetători au susţinut că aceasta poate fi din timpul Cruciadelor, în timp ce alţii au susţinut că placa este chiar mai veche. Totuşi, nimeni nu a susţinut că ar fi prima dovadă fizică a unui sanctuar roman.

Noile rezultate, care scot la iveală că placa a fost pusă în acel loc în secolul al IV-lea la ordinele Împăratului Constantin, vine ca o surpriză plăcută pentru cei care studiază istoria monumentului sacru.

De asemenea, mostrele de mortar din rămăşiţele zidului din sud au scos la iveală că materialul datează din poerioada 335-1570, aducând dovezi suplimentare că romanii au intervenit în construcţia locului sacru.

„Este interesant cum aceste mortare nu doar furnizează dovezi pentru primul sit sacru (creştin), dar confirmă construcţia edificiului de către romani”, a precizat Antonia Moropoulou, care a condus proiectul de restaurare. Sursa: descopera.ro

Dragi prieteni. Ne-ar face foarte mare plăcere să ținem legătura cu voi și pe rețelele de socializare, motiv pentru care vă invităm să ne urmăriți pe pagina Facebook, unde vom putea discuta împreună știrile și articolele noastre. Vizitați pagina noastră Facebook aici.