“Eu am impresia ca manualele scolare din Romania se fac asa:
Un nene cu putere de decizie de la Ministerul Invatamantului are un verișor, mecanic la la un service auto.
Merge la el si ii zice:
«-Bai, vere, cum mai stai tu cu limba romana?
-Asa si asa, moșule. E si lucruri care le stiu, e si lucruri care nu le stiu.
-Ca toti oamenii, vere.
-De ce, boss?
-Ma gandeam sa scrii tu un manual de Limba Romana. Am eu niste fonduri, stiu o editura»
In cazul de mai jos e vorba de o verișoară.
«Sa dezlegam tainele textelor literare clasa 4 – Ana – Carmen Iordachescu»
Asa ca, boss, daca vrei sa ai un copil cocalar, plin de expresii marfa, sa ii bage in boli pe colegi, trebuie doar sa ii dați sa citească acest manual. Copilul meu face lecții pentru acasă din el.
Dupa câteva ore de Limba Romana, o sa îți pice fata când o sa vezi cât de cocalar a ajuns ala mic al tau, de clasa a patra. Chiar daca se studiaza la «gasiti greseala», tot nu cred ca e potrivit sa învățam astfel de expresii în clasa a patra”, a scris mămica revoltată.
De cealaltă parte, unii internauți au fost revoltați de gestul acesteia, indicând faptul că, de fapt, nu era vorba despre un manual, ci de o culegere de exerciții, iar lecția era una despre argou și jargon. Cu toate acestea, au existat și internauți revoltați de o asemenea metodă de predare precum cea din respectivul material didactic.
Si pentru ca tot am amintit despre cărți “deosebite“, va invitam sa parcurgeți un pasaj dintr-o carte ce se comanda la greu în aceste zile., <<Toate titlurile bune au fost date>>, , de Silviu Iliuta. Costa 38 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment CARTE: “-Pi*da mă-sii, iar bruiază semnalu’ nenorociții ăștia de securiști! F*tu-i în cur pe mă-sa!
El e tata. Injuratura cu curu’ si cu mă-sa, ani de zile m-am chinuit să înteleg ce vrea să zică. Chiar și când am inteles cuvântul cu “f”, tot nu pricepeam cum voia tata să f*tă în cur un securist pe care să îl urce în spatele mamei lui.
-Întotdeauna securiștii ascultă ce vorbești la telefon, bombănea tata și dădea volumul radioului mai încet.
O bună bucată din copilărie am crezut că un securist este un pitic care locuiește în interiorul telefonului nostru. După ce adormeau ai mei, mă trezeam noaptea, ridicam receptorul și șopteam:
-Hei, securistule, ai mâncat azi? Ești bine? Vezi că tata vrea să te fu*ă în cur mâine! Vrei să îţi dau un fursesc și să-ţi citesc o poveste, securist mic?
Mama n-a ințeles niciodată de ce receptorul telefonului nostru era plin de firimituri dimineaţa.”
