6 martie 1945 – Cum au pus comuniștii mâna pe putere în România

6 martie 1945 – Cum au pus comuniștii mâna pe putere în România

- in EDUCATIE SI CULTURA, ISTORIE
760
Comentariile sunt închise pentru 6 martie 1945 – Cum au pus comuniștii mâna pe putere în România

La 28 februarie 1945, primul ministru Nicolae Rădescu a demisionat. La 6 martie 1945, sub presiunea forțelor sovietice și la indicațiile lui Andrei Vișinski, adjunctul ministrului sovietic de Externe, în România a fost instalat primul Guvern comunist din istoria țării, condus de Petru Groza.

La nici două săptămâni de la încheierea Conferinței de la Ialta (4-11 februarie 1945), la București a sosit a sosit Andrei Vișinski. Adjunctul ministrului sovietic de Externe, Veaceslav Molotov, își câștigase un renume sinistru, fiind Procuror General al Uniunii Sovietice între 1935 și 1939, în timpul sângeroaselor epurări staliniste.

Vîșinski a fost primit de Regele Mihai în două rânduri. Pe 26 și 27 februarie. Emisarul Moscovei i-a comunicat Suveranului României că este trimis de guvernul sovietic pentru a impune, fără întârziere, „restabilirea ordinii democratice”, aceasta fiindcă – spunea el – „România ar fi alunecat pe panta fascistă a sabotajului și a refuzului de a se înscrie pe calea obligatorie a democratizării”. O democratizare la care, în opinia Moscovei, s-ar fi putut ajunge prin schimbarea guvernului cu unul „cu adevărat democratic”, scrie adevărul.ro.

Andrei Vișinski: «Ialta sunt eu!»

Conform Jurnalului lui Corneliu Coposu, căruia circumstanțele întâlnirii îi fuseseră relatate de Constantin Vișoianu, Suveranul României a ripostat și a respins ferm solicitările Moscovei:

„Regele a răspuns că guvernul este expresia acordului dintre partidele democratice care au contribuit la răsturnarea dictaturii militare și la alăturarea României la alianța antifascistă a țărilor democratice; că șeful guvernului a fost desemnat prin acordul unanim al partidelor politice și că o schimbare determinată de capriciile și intrigile unor factori care reprezintă o minoritate politică în România ar constitui un act arbitrar, nejustificat”.

În discuție ar fi încercat să intre și Vișoianu, cu intenția de a invoca pretinsa, bănuita parte bună a spiritului Ialtei. Aceea ce ar garanta neimixtiunea în treburile interne. Numai că omul politic român a fost întrerupt de Vișinski, care i-a spus că nu a venit să discute cu el, ci cu Regele, dar și că Ialta nu garantează defel menținerea guvernului generalului Rădescu. Că „Ialta sunt eu!”.

Vîșinski nu se putea împăca deloc cu nereușita misiunii sale. A revenit la Palatul regal, a bătut cu pumnul în masă, a amenințat, a trântit ușa și a obținut demiterea guvernului Rădescu. Conform spuselor lui Vișoianu, Vîșinski i-a dat regelui un ultimatum bătând la propriu cu pumnul în birou: „Aveți exact 2 ore și 5 minute pentru a face cunoscut publicului că generalul Rădescu a fost demis. La ora 8 trebuie să informați publicul despre numele succesorului său”.

După care a părăsit camera brusc biroul, trântind ușa la plecare așa de tare încât tencuiala s-a desprins și a căzut.

Tancurile sovietice patrulau în piața Palatului

La 1 martie, sovieticii au accelerat măsurile militare pentru a asigura instaurarea guvernului Groza. Sovieticii au demobilizat și au dezarmat unitățile militare române din București. Au preluat controlul rețelei de transmisiuni a Statului Major Român al Aerului. De asemenea, au ocupat Telefoanele, astfel că Marele Stat Major nu mai putea comunica cu trupele române de pe front.

Aceste măsuri făceau parte din politica generală a sovietelor în zonele ocupate pentru a sprijini partidele comuniste în vederea preluării totale a puterii. România nu a făcut excepție, sovieticii au dezarmat și desființat orice unitate militară română care se putea opune preluării puterii de către comuniști.

Mareșalul Rodion Malinovski a sosit și el la București de pe front, la 28 februarie 1945. Tancurile sovietice patrulau în piața Palatului, iar în comunele din jurul Bucureștiului erau încartiruiți 4000 de NKVD-iști. Patrule sovietice înarmate cu automate au apărut pe străzi.

În seara zilei de 2 martie, văzând că anglo-americanii, în loc să-l sprijine, îl sfătuiesc să-l accepte pe Groza, regele Mihai a cedat presiunii sovieticilor și l-a desemnat pe Groza prim-ministru.  Pe 4 martie, Vîșinski a făcut o a treia vizită la rege, repetând în mod amenințător sprijinul de care se bucura Petru Groza din partea sovieticilor.

„Anularea mandatului lui Groza va fi considerată de guvernul sovietic drept un act ostil“, a spus Vîșinski. Și, ca argument suprem, există deja patru-cinci divizii sovietice staționate în București, plus altele care pot intra oricând în oraș.

La 6 martie, ora 19.30, Petru Groza și miniștrii săi au depus depun jurământul înaintea regelui Mihai I.

Predarea oficială a administrației Transilvaniei

După instaurarea primului Guvern comunist al țării, sovieticii au încercat să pună în scenă o predare fastuoasă a administrației Ardealului noului guvern pro-comunist. Pe 7 martie 1945, în prima ședință de guvern prezidată de Petru Groza, premierul îi informează pe cei prezenți că a discutat cu mareșalul Malinovski, președintele Comisiei Aliate de Control, problema Ardealului de Nord și speră că în două-trei zile va primi răspuns. La 8 martie, Guvernul a trimis o telegramă prin care îi solicita lui Stalin retrocedarea Ardealului.

„Guvernul român are onoarea de a adresa guvernului URSS și Înaltului Comandament Sovietic rugămintea de a împlini această dorință a poporului român“, scrie în telegrama citată de Ioachim Lazăr în volumul „Dr. Petru Groza în istorie“.

Stalin a răspund după doar o zi.  Afirmativ: „Guvernul sovietic a hotărât să satisfacă cererea guvernului român“.  La 14 martie 1945, noul Guvern a intrat în Ardeal.

sursa: hystoria.ro

loading...

Facebook Comments