Interacțiunea cu ceilalți este vitală pentru supraviețuirea animalelor sociale așa cum sunt și oamenii, pentru că relațiile duc la împărțirea hranei și a altor resurse în paralel cu siguranța asigurată de turmă.

Izolarea socială aduce cu sine o gamă largă de consecințe, deși oamenii de știință au înțeles acum ce anume cauzează sentimentul de singurătate, cum anumite procese neurologice guvernează sentimentele de durere și dorința de companie.

După ce au plasat șoareci în izolare pentru 24 de ore și analizat felii din creierele lor, cercetătorii au observat conexiunile neuronale mai puternice într-o regiune numită DRN decât cele din creierele șoarecilor care nu au fost izolați.

De aici, savanții au tras concluzia că răspunsul neurologic la singurătate este mediat de DRN.

Pentru a testa ipoteza, au repetat experimentul, dar, în loc să le scoată creierele, le-au permis rozătoarelor să se întoarcă în grupurile din care au fost luate și au folosit implanturi cerebrale pentru a le înregistra activitatea din DRN.

Au explicat, în cercetarea publicata în revista Cell, cum acești șoareci au afișat o mai mare dorință de socializare decât se așteptau oamenii de știință, lucru care a fost vizibil în activitatea DRN.

În mod interesant, acest răspuns a fost cu mult mai evident în șoarecii dominanți din punct de vedere social, indicând că efectul nu este doar o cauză a înlăturării unor anumiți stimuli ci este influențat de viața socială.

Acest lucru sugerează ca experiența subiectivă a singurătății a fost mai pronunțată în șoarecii dominanți.

sursa: discovery.ro