Eben Alexander III (născut la 11 decembrie 1953) este un neurochirurg american și autor al cărţii autobiografice „Proof of Heaven: A Neurosurgeon’s Journey into the Afterlife” / „Dovada lumii de dincolo adusă de un neurochirurg”, în care autorul descrie experienţa personală traită în anul 2008, afirmând astfel că știința poate și va determina că raiul într-adevăr există.
Alexander a fost adoptat de o familie de oameni de știință, juriști şi medici. A urmat Phillips Exeter Academy (promoţia 1972), Universitatea din Carolina de Nord la Chapel Hill (promoţia 1975) și Duke University of Medicine (promoţia 1981).
Dr. Eben Alexander a fost în ultimii 25 de ani neurochirurg universitar, lucrând timp de 15 ani la Brigham & Women şi la Spitalul pentru copii din Boston al Facultăţii de Medicină Harvard.
Creierul doctorului Eben Alexander a fost atacat în 2008 de o boală extrem de rară: meningită – o infecţie cu bacteria E.coli care pornise de la măduva spinării şi ajunsese la creier, distrugându-l asemeni unui acid. Şansele lui de supravieţuire erau aproape zero, au spus medicii atunci. Timp de şapte zile s-a aflat în comă.
Apoi, tocmai când doctorii se gândeau să întrerupă tratamentul, ochii bolnavului s-au deschis brusc. Se întorsese în lumea aceasta!
Însănătoşirea lui Alexander este un miracol medical. Dar adevăratul miracol al poveştii sale se află altundeva. Cât timp corpul lui a zăcut în comă, Alexander a călătorit dincolo de această lume şi a întâlnit o fiinţa angelică. Aceasta l-a călăuzit în cele mai depărtate tărâmuri ale existenţei superfizice. Acolo s-a întâlnit şi a vorbit cu sursa Divină a universului însuşi.
Înainte de această călătorie, el nu găsea împăcare între cunoştinţele de neurochirurg şi credinţa în ceruri, Dumnezeu sau suflet. Astăzi, Alexander este convins că adevărata sănătate nu poate fi dobândită decât atunci când realizăm că Dumnezeu şi sufletul sunt reale şi că moartea nu reprezintă sfârşitul existenţei personale, ci doar o tranziţie.
„După ce am intrat în comă am simţit că eram parcă îngropat în pământ”, povesteşte doctorul Eben Alexander despre experienţa sa. “Dar eu vedeam şi simţeam aici alte entităţi, în jurul meu. Era în acelaşi timp înfricoşător şi plăcut, parcă aş fi făcut parte din natura primordială.
După un timp, nu ştiu exact cât, a coborât încet o lumină spre mine şi vedeam culori frumoase, nuanţe de auriu şi argintiu. Am văzut o entitate circulară, care emitea o muzică superbă, divină. Apoi în lumină s-a deschis o poartă şi am intrat în lumină, iar acolo era o câmpie plină de verdeaţă, cu flori şi cascade. Vedeam norişori albi şi roz şi cerul foarte albastru.
Experienţa a fost foarte intensă, nu a fost ca un vis. Ştiu cum sună povestirea mea şi îi înţeleg pe cei care nu o cred. Am văzut acolo animale, oameni, copaci, râuri pline cu apă şi cu peşti. Era cea mai pură apă din lume, nu se compara cu nimic văzut de mine pe Pământ.
În Rai totul este intens şi unit, totul este Unul. Mă simţeam ca un fluture într-un roi cu milioane de alţi fluturi care zburau împreună. Auzeam imnuri, un cor cântând, iar ecoul vocilor mă învăluia, simţurile mele se amestecau, văzul şi auzul nu mai erau separate. Auzeam frumuseţea şi vedeam muzica. Iar muzica era doar manifestarea unei bucurii pure, pe care aceste fiinţe nu o mai puteau ţine în ele, bucuria trebuia exprimată.
Deasupra cerului erau alte universuri şi am urcat până am ajuns în Centru, unde era sanctuarul Divinului. Aici am simţit o iubire necondiţionată şi am întâlnit o divinitate autotputernică pe care am numit-o Om, datorită vibraţiei sunetelor pe care le auzeam aici.
În timpul călătoriei mele am avut o călăuză, o femeie foarte frumoasă, pe care nu o mai văzusem înainte, nu ştiam cine era, dar prezenţa ei mă liniştea. Avea ochii albaştri şi părul de culoarea mierii. Deşi nu mi-a vorbit, femeia mi-a transmis un mesaj care ar putea fi exprimat în cuvintele: Eşti iubit, eşti parte a întregului Univers, nu ai de ce să te temi”. sursa: esquire.com