Connect-R este unul dintre artiștii de succes din industria muzicală a României, dar drumul către succes nu a fost deloc ușor. Chiar dacă în calea lui au apărut numeroase piedici și a cunoscut și ce înseamnă nereușita, artistul a luptat și a luat-o mereu de la capăt pentru a-și îndeplini visul.

Relu, așa cum îi spun cei apropiați, s-a născut în București, într-o familie modestă, pe care o respectă și la care ține foarte mult. Deși nu a fost mai deloc răsfățat, părinții lui s-au chinuit ca să-i ofere tot ce a avut nevoie și să nu ducă lipsă de nimic.

„Ștefan sunt în buletin, Relu pentru prieteni. Așa mă cheamă: Ștefan Mihalache. Taică-miu era cu mine peste tot, la fotbal, la dansuri, iar copiii îl întrebau cum mă cheamă, iar el spunea Relu.

Cred că în pielea lui Relu mă simt cel mai bine. Aveam lipsuri, doar că ai mei au știut mereu să le înlocuiască. Nouă ni se explica: mami are salariu atât, tata are salariu atât, să nu vă doriți lucruri pe care nu ni le putem permite, pentru că mami nu are cum să vi le ia.

Mi-am dorit la un moment dat o bicicletă și nu s-a putut. Le-am spus: Bine, o să vorbesc cu Doamne, Doamne să-mi dea o bicicletă.

A doua zi, tata a venit cu o bicicletă. Mergea trist cu ea. Când a intrat în casă, tata a zis: Nepotul tău, care trebuia să ne dea banii împrumutați, nu a mai avut să ne dea și ne-a dat bicicleta asta”. Cumva, Universul ne-a ajutat.

Marea am văzut-o la 16 ani. Rămâneam mai tot timpul restanțieri la întreținere, dar rezolvau cumva. Îi spuneam mamei că o să mă fac mare și o să-i dau bani de bancă”, și-a amintit Relu.

La vârsta adolescenței, Connect-R și-a dat seama că vrea să facă muzică.

„Prima oară am vrut să mă fac popă, apoi am vrut să mă fac fotbalist, iar în timpul liber scriam poezii. Iar la 15 ani mi-a intrat în sânge chestia asta cu muzica.

Părinții mi-au că dacă vreau să îmi iau geacă de blugi de firmă, trebuie să muncesc. Când mai mergeam cu taică-miu pe șantier, mai vindeam ziare în intersecție, așa strângeam bani.

Mă trezeam devreme, la 4 dimineața, când mergeam să vând ziare. Făceam toate astea pentru visul meu, era 5$ ora la studioul de înregistrări.

Eram inca de pe atunci o mica vedeta in intersectie. Stiu ca semnasem cu o casa de productie cand eu inca vindeam ziare…citește continuarea pe wowbiz.ro

Dragi prieteni. Ne-ar face foarte mare plăcere să ținem legătura cu voi și pe rețelele de socializare, motiv pentru care vă invităm să ne urmăriți pe pagina Facebook, unde vom putea discuta împreună știrile și articolele noastre. Vizitați pagina noastră Facebook aici.