De-a lungul secolului trecut, mai mulţi oameni s-au încumetat să experimenteze viata fără somn, din pro­prie iniţiativă, în încercarea de a-şi depăşi limitele propriului organism şi de a intra în Cartea Recor­du­rilor. În 1965, Randy Gardner, un adolescent în vârs­tă de 17 ani, a bătut toate recordurile precedente, in­trând în Guinness Book, pentru 11 zile şi 24 de mi­nu­te de nesomn. Prin această încercare curajoasă, tâ­nărul voia să demonstreze că privarea de somn nu pro­voacă efecte dezastruoase.

După încheierea maratonului de ne­somn, Randy Gardner a dormit conti­nuu timp de 15 ore şi, în câteva zile, via­ţa i-a revenit la normal. Astfel, tână­rul a reuşit să demonstreze că în anume condiţii de sănătate fizică şi mentală, privarea de somn nu aduce consecinţe dezastruoase asupra organismului, pe termen lung.

Printre efectele stării de nesomn raportate de către medici, Randy suferea de probleme de concentrare, de halucinaţii, schimbări bruşte de dispoziţie şi de pierderea memoriei pe ter­men scurt.

În cea de a 11-a zi, a fost rugat să scadă în mod repetat cifra şapte din 100. Randy a început scă­derea, oprindu-se însă la 65. Întrebat de ce nu con­ti­nuă, acesta a răspuns confuz că nu mai ţine minte ce trebuia să facă.

În mai toate colţurile lumii dăinuie numeroase mărturii scrise şi orale, care relatează că încă din timpuri străvechi au existat oameni care au trăit ani în şir, fără hrană şi fără apă.

În mai toate re­li­gii­le lumii există menţiuni despre călugări şi si­haştri care, în calea lor către iluminarea divină, se re­trăgeau în cele mai pustii locuri, nevoindu-se în ru­găciune şi post negru continuu, perioade de timp inimaginabile.