A fost batuta de fostul sot, si-a crescut singura fiica, a fost abandonata de prieteni si mai bine de 6 ani a dormit pe o banca, in parc, pana cand mainile si picioarele i-au degerat, iar singura dorinta pe care o mai are acum e sa isi traiasca ultimii ani ai vietii in casuta ei.
Discreta, sta singura la masa si se pregateste sa manance prima masa a zile. Este linistita. Pentru prima data, dupa mai bine de 6 ani, Aneta Anghel are un acoperis deasupra capului si o masa asigurata. Pana acum, banca din parc ii era pat, iar natura ii tinea de cald, de frig si de urat.
„Ia uitati, imi tremura mainile, la fel si picioarele…sunt degerate. Mainile si picioarele au ajuns asa din cauza frigului, a situatiei… Cu picioarele abia merg, abia ma scol ca au degerat. Mi s-a luat casa abuziv, eu nu am stiut, mi s-au luat si toti banii din banca si 6 ani am dormit in parc. Domnii de la Executare Silita au batut la usa, m-au evacuat si plecata am fost. Am stationat in parc, dar m-am imbolnavit, sunt moarta de bolnava pe banca, va dati seama… Mi-au degerat si degetele la picioare… Plansa, inghetata. Foarte, foarte greu…”, isi incepe femeia povestea, in timp ce ne arata degetele cu unghiile distruse de ger.
Spune ca a fost evacuata din garsoniera sa cauza unei datorii de 6.700 de lei la intretinere. Mare parte din suma a fost acumulata din penalitati, iar Asociatia de Proprietari a castigat in instanta procesul prin care s-a decis executarea silita a imobilului. Fiica sa nu a putut sa o ajute prea mult. Sta intr-o garsoniera, cu sotul si cei 8 copii.
„M-am mai dus si pe la copii, e adevarat, dar doar m-am spalat un pic la picioruse, la maini, la ochi si am plecat”, mai spune Aneta Anghel.
A lucrat timp de 38 de ani la RATB, ca dispecer. Nu a avut deloc o viata tihnita. In urma cu 30 de ani, din cauza fostului sot care o batea, a fost nevoita sa isi ia fiica si sa plece. A pierdut tot ce agonisise, dar a avut puterea sa o ia de la capat.
„Omor, batai, si cand eram insarcinata… Ce batai mancam, vai de sufletul meu. Si am fost nevoita sa plec, ca nu am avut incotro. El nu suferea copilul. Spunea ca e tanar si vrea sa isi traiasca viata si nu ii trebuie copii. Dupa ce am nascut, mi-am luat copilul si am plecat. Am inchiriat o garsoniera de la stat, pe care apoi am cumparat-o. Intre timp, am reusit sa strang bani si am luat si fetei o garsoniera”, povesteste batrana, in timp ce ochii i se umezesc si amintirile vietii de o dinioara o inconjoara.
Cand credea ca toate s-au aranjat si se va putea bucura inliniste de anii pensiei, a venit aceasta lovitura naucitoare si, din nou, s-a trezit abandonata de toti prietenii, singura, in strada. Si-a cautat dreptatea si la Parlament, si la Guvern, si in instanta. Dar, a constatat ca legile nu tin cont de ce e drept sau corect.
„In Romania, mori cu dreptatea in mana. Legile nu sunt facute pentru oameni, nu tin cont de dreptate. Degeaba am explicat eu ca mi s-au pus in mod incorect in carca niste cote la intretinere pe care nu aveam cum sa le fac. Nu am avut bani de expert contabil, sa faca evaluare si asa am pierdut procesul. Nu a contat pentru nimeni ca eu aveam dreptate”, explica batrana.
Ajunsa la 67 de ani acum, Aneta Anghel spune ca nu a mai avut puterea de a o lua din nou de la capat si a-si recapata locuinta. Asa ca a ramas in strada, unde a fost aruncata fara niciun menajament de Asociatia de Proprietari si nu a mai luptat decat pentru a supravietui o zi, si inca o zi, sub cerul liber, in ploaie, in vant, in ninsoare si in arsita.
A ajuns, de curand, in Complexul de Servicii Sociale „Sfantul Ioan”, aflat in subordinea Primariei Capitalei, unde are, de bine de rau, un acoperis deasupra capului si trei mese pe zi. Un lux, fata de anii petrecuti in strada, cand dormea sub cerul liber si manca doar cand se milostivea cineva de ea.
„Mi-as dori, in situatia in care se va elibera o locuinta sociala, sa fiu si eu intr-un pat al meu. Sa imi duc ultimii ani ai vietii in casuta mea, nu pe strazi, ca un caine. Aici, la centrul acesta, am tot ce imi trebuie, masa este foarte buna, dar nu e casa mea. Atat imi mai doresc, sa adorm in patul meu”, spune oftand Aneta Anghel, in timp ce, cu mainile tremurand, incearca sa duca la gura cana cu lapte.
In Bucuresti sunt cateva mii de persoane fara adapost. Nu exista o statisca exacta a numarului celor care traiesc pe strazi, sau care dorm pe la rude si prieteni. Cert este ca, in vara acestui an, la Primaria Generala a Capitalei erau inregistrate peste 3.000 de solicitari de acordare a unei locuinte sociale, in timp ce la nivelul sectoarelor erau, in total, aproximativ 18.000 de cereri de acest tip, conform Consilierului General al Municipiului Bucuresti, Tudor Tim Ionescu. Sursa: bzi.ro
Distribuie daca ti-a placut!
Pentru a fi sigur ca primesti ultimile noastre articole trebuie sa faci urmatoarea setare din pagina noastra de facebook: APASA butonul “URMARESTI” si din meniu SELECTEAZA “VEZI MAI INTAI”, exact ca in foto:
Dragi prieteni. Ne-ar face foarte mare plăcere să ținem legătura cu voi și pe rețelele de socializare, motiv pentru care vă invităm să ne urmăriți și pe pagina noastră de Facebook aktualnews.ro, unde vom putea discuta împreună știrile și articolele noastre. Vizitați pagina noastră Facebook aici
