Tânăra şi apetisanta mea soţie, stătea dimineaţa în bucătărie, pregătindu-ne ca de obicei 4 ouă fierte moi, pâine prăjită cu unt şi suc de portocale pentru micul dejun, îmbrăcată doar cu un “T-shirt” scurt pe ea, cu care şi dormise.
Aşa cum am intrat, aproape adormit, aproape treaz, ea s-a aplecat misterios spre mine şi mi-a şoptit:
– Ar trebui să faci dragoste cu mine în acest moment!
Uau! ochii mi s-au luminat brusc, “sunt oare treaz sau încă visez? Sunt treaz! Atunci nu poate să fie decât ziua mea norocoasă!” Am îmbrăţişat-o… şi apoi a fost ceva minunat, chiar acolo, pe masa din bucătărie.
La final, ea mi-a spus un tandru “Mulţumesc”, şi s-a întors iute spre aragaz, cu tricoul încă în jurul gâtului ei. Fericit, dar un pic derutat, am întrebat:
– Ce a fost asta?
Şi mi-a explicat:
– Ştii, cronometrul pe care îl foloseam atunci când fierbeam ouă… S-a stricat.
