148 de ani. Atat se crede ca ar fi trait cel mai longeviv om din Romania. Nascut in Valea Loznei, judetul Salaj, Maftei Pop a poposit dupa varsta de 40 de ani in catunul Osoi, la 50 de km de Cluj, unde a trait lucrand cu ziua la tarani. Maftei nu a stiut ce e ala confort sau bani multi si a trait o viata simpla.
El se multumea doar cu ce primea de la tarani. Dormea numai sub cerul liber, nu conta ca e iarna sau vara, si se adapostea din cand in cand intr-un pridvor sau intr-o sura.
Maftei Pop s-a născut în anul 1804 şi a trăit până în anul 1952, aproape trei vieţi de om. Era un om simplu, care însă a fost ferit de boli şi probleme medicale.
Meniul lui nu era sofisticat: o bucata de malai, graunte fierte, poame uscate si lapte acru. Inalt si voinic cat un bivol, primea cu bucurie de la sateni un pahar de tuica de pruna si fuma pipa cat e ziua de lunga. Era un om liber, singuratic, ii placea sa cutreiere cat e ziua de lunga padurile si poienile, sa stranga lemne pentru sateni si sa stea singur cu gandurile sale, noteaza doctorulzilei.ro.
Maftei n-a fost bolnav niciodata, a scapat de toate bolile, de la ciuma, holera, pana la lepra. Oamenii spun, ca la 120 de ani, cara de la trei kilometri departare grinzi de lemn de 12 metri lungime.
În anii ’50, chiar înainte să se stingă, bărbatul a fost vizitat de academicianul Constantin Ion Parhon, care a şi inclus parte din povestea sa în studiul „Biologia Vârstelor”, carte care a apărut la doar câţiva ani după dispariţia sa.
Potrivit „Biologiei Vârstelor”, la data examinării, Maftei Pop, care pe atunci avea deja 148 de ani, avea câteva probleme de sănătate: amorţeli la nivelul mâinilor, vedere slăbită, care însă îi permitea distingerea obiectelor şi se apleca cu greutate. Bărbatul nu era cocoşat, iar epiderma prezenta pliuri ca la o persoană de 70 de ani. Părul îi era albit complet, iar unghiile normale.
„Putea însă să mănânce şi o oaie întreagă la o masă, pe care o primea în schimbul muncii lui. Nu a abuzat niciodată de alcool, nu a fumat niciodată mai mult de 4-5 ţigări pe zi; nu a dormit niciodată în casă, ci pe prispă sau sub un şopron, având ca pernă o buturugă de lemn, umblând atât vara, cât şi iarna îmbrăcat într-o cămaşă albă descheiată la gât”, completează Parhon în studiul său.
sursa: wikipedia.org
